Senatorul Ion Iliescu a fost internat la spitalul Elias dupa ce a avut din nou un puseu de tensiune. Starea sanatatii fostului presedinte este stabila, va ramâne internat însa în spital unde va fi supus mai multor investigatii. Starea senatorului PSD este urmarita în permanenta de medicul sau personal, Sorin Oprescu. Ion Iliescu a avut si vineri probleme de sanatate. Dupa ce a participat la Consiliul National, unde a tinut un discurs triumfal în care anunta ca renunta la functii si ramâne simplu membru, a avut un puseu de tensiune pe fondul oboselii si stresului.

     O epoca se încheie. Într-o criza de vanitate, Ion Iliescu se retrage. Acum simplu membru, se mai gândeste daca sa ramâna sau nu în partidul pe care l-a creat. Nu ma astept de la fostul presedinte sa se transforme într-un traseist politic. si nici sa se retraga. Poate sa-si faca alt partid. Daca or sa-l lase. Ca de urmat, nu-l urmeaza.
     Dar, prieten este, înainte de toate, cel care nu te judeca, cel care nu te acuza de la tribune înalt televizate. Iliescu nu mai e prietenul nimanui. În urma lui aceleasi bisericute politice, infirmerii pentru orgolii ranite. Nimic nou sub soare. Greseala îi apartine, pentru ca nu-ti cauti prieteni acolo unde nu-i decât împarteala de ciolane, ambitie desarta si dezbinare. Nici nu cresti vipere la sân si te astepti sa nu te muste. Daca as fi credula, as zice ca de asta data pleaca. Dar nu pleaca, pentru ca, nu poate întelege in sfirsit ca pentru el s-a terminat. Ar trebui sa înteleaga. Ramâne amintirea. Ar fi mult mai elegant asa.
     Un capitol se încheie, altele ramân deschise. Aceeasi soarta le asteapta pe toate. Pentru ca, indiferent de cât de tare sar zbate, timpul nu-l pot opri sa treaca. si ceea ce fac ei azi, mâine altcineva le va face lor. E legea junglei lor. Dincolo de vanitati, de miscarile doctrinare haotice, de incoerenta si inconsecventa, ramânem noi. si noi ne zbatem. România se reface, renaste dupa potop si jale, si merge mai departe. Cu ajutoare, administrate prost, care dupa ce ca sunt putine mai si dispar în ceata. Noroc ca vin altii si ne aduc aparatura pe gratis, din mila sau bunavointa. E ca proverbul românesc: tara arde si baba se piaptana. Piaptana orgoliul.
     Ca sa nu se oboseasca nimeni sa-mi atraga atentia, o spun eu: celor mici le place sa palavrageasca despre ceea ce fac oamenii mari. si-n orgoliul meu, îmi place!
     "Omul, trufasul om, investit cu marunta, cu strâmta-i autoritate, nestiutor de ce-si închipuie ca stie el mai bine, fragil ca sticla, joaca întocmai ca maimutele înfuriate, în fata cerului, farse grotesti. (...) Splina de-ar avea, s-ar prapadi de râs!"
(Masura pentru masura, Shakespeare)
Dana LASCU