Autor: Cosmin GUTANU        

      ÃŽnfiintat pe 7 decembrie 1999 prin Legea 187, cunoscuta drept Legea „Ticu Dumitrescuâ€�, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) este considerat o institutie simbol pentru instaurarea democratiei în România si a fost asteptat de multi români, cu atât mai mult cu cât s-a nascut cu forcepsul, abia catre sfârsitul mandatului 1996- 2000 al Conventiei Democratice. La 8 martie 2000 a fost numit Colegiul, organul de conducere colectiva al CNSAS, care strânge laolalta personalitati desemnate de fiecare partid parlamentar, iar în iunie 2000 s-au facut primele angajari pentru corpul functionarilor publici care lucreaza propriu-zis în cele cinci directii ale CNSAS (Investigatii, Cercetare-Arhive, Resurse Umane, Relatii Publice, Economic), însumând la data înfiintarii 280 de posturi. Media de vârsta a angajatilor, selectati din peste 2 000 de candidati, era de 26 de ani, „lucru care a contat foarte mult pentru entuziasmul acelui început de drumâ€�, ne spune directorul general si totodata primul angajat al institutiei, Meda Gavrilut.
       Conform legii, CNSAS este o autoritate publica centrala, sub controlul Parlamentului si finantata suta la suta de la Bugetul de Stat, care are ca scop deconspirarea Securitatii ca Politie Politica în perioada comunista. Modalitatile prin care CNSAS îsi îndeplineste menirea sunt: facilitarea accesului la propriul dosar de Securitate si comunicarea, fie la cererea societatii civile, partidelor politice, presei sau unor simple persoane fizice, fie din oficiu (în cazul înalilor demnitari de stat) a cazurilor de politie politica.
       Pe hârtie toate sunt bune si frumoase, doar ca în practica activitatea CNSAS a fost si este în permanenta marcata de o serie întreaga de probleme care îi diminueaza destul de consistent eficienta.
       „Rezultatele nu sunt cele asteptateâ€�, ne marturiseste, în continuare directorul general Meda Gavrilut, într-o discutie pe care am avut-o de curând în biroul sau. „Nici noi nu suntem multumiti, dar nu avem ce face pentru ca nu depinde de noi.â€�
       Un prim soc în activitatea CNSAS a fost în mai 2001, când, la nici un an de la înfiin- tare, prin programul de guvernare de la vremea respectiva, a trebuit sa renuntam la 30 la suta dintre angajati, dupa ce îi selectasem si îi formasem cu grija.
       Pe urma a fost problema sediului. CNSAS nu a avut sediu. ÃŽn primul an am stat cu totii în doua camere la Palatul Parlamentului. Actualul sediu central este închiriat în 2001 de la o firma israeliana.
       Dar problema cea mai mare este ca ne lipseste obiectul muncii. Nu detinem în custodia noastra decât o cantitate foarte mica de dosare. Deci, nu putem raspunde în termen de 60 de zile, conform legii, decât, sa spunem, unui zece la suta din solicitarile pe care le primim. Restul se prelungesc în functie de cei care detin dosarele: SRI, SIE si Arhivele Militare. Aici este una dintre hibele Legii 187 care stipuleaza ca fostii detinatori vor preda de îndata arhivele. Acest de îndata poate însemna si zece ani. Ca urmare abia anul acesta SRI a început sa predea sistematic dosarele. si asta nu neaparat din vina lor. Poate ei ar fi predat mai demult (desi au si ei bube în cap, nu vreau sa îi scuz). Dar noi nu am avut unde sa le depozitam. La urgenta am preluat dosare si cu portbagajul masinii.
       Halele de la Popesti- Leordeni au fost puse la dispozitia CNSAS abia în 2003, printr-un protocol cu Administratia Nationala a Rezervelor Statului, pe o perioada de trei ani, fara plata chiriei, cu conditia de a le amenaja noi si de a plati utilitatile. ÃŽn prezent ele au o capacitate de depozitare de 12 km liniari de dosare (desi unitatea de masura nu ne place). ÃŽn prezent lucram la un protocol pentru o a treia hala.
       Dar greul abia acum începe. Desi SRI poate declara ca a predat 4 km de dosare, noi nu putem spune ca am primit decât 200 metri liniari de la 10 martie, când s-a declans at operatiunea si pâna în prezent. Conform unui protocol semnat de noi cu SRI, la preluarea în gestiune trebuie numa- rata fila cu fila. Se stie ca prin dosare s-a mai umblat, chiar sunt destule procese pe rol din cauza asta. Nu ne putem permite sa semnam de primire pentru niste dosare care au mai putine file în realitate, decât sunt înregistrate. Am putea fi acuzati pe urma ca am umblat noi prin ele. Asadar, formularea corecta ar fi: „SRI a transferat în spatiul pus la dispozitie la Popesti-Leordeni de catre CNSAS, 4 km liniari de arhiva din care CNSAS a preluat 200 de metri.â€�