Autor: John ENACHE        

      De 15 ani aceleasi grupuri oligarhice se confrunta pentru putere. În nerusinarea lor sunt în stare sa renunte la ideologie, la doctrina, la valorile si principiile pe care promovau. Politicieni fara rusine sunt destui. si nici nu ar conta prea mult. Ideologia partidului conteaza prea putin pentru români. Voteaza ca turma pe cel care e mai tupeist. Pe cel care rage mai tare. Pe cel pe care companiile de publicitate reusesc sa îl ambaleza mai frumos. Sau e cel care face pe victima.
      
       PSD vs Iliescu
       „Ce autoritate morala poate avea cel care, vorba lui Arghezi, una spune si alta fumeaza”.
       Sunt cuvintele celui care pâna mai ieri a condus destinele unui partid, a condus destinele României. Un batrânel simpatic pentru multi. Poate doar pentru cei care au uitat de mineriade, de expulzarea din tara a Majestatii Sale Regele Mihai I. Jocurile de culise l-au doborât desi tinta initiala a fost Nastase. Credul si convins ca el nu poate fi schimbat, a acceptat candidatura la functia de presedinte al PSD. Motivele? Cele declarate: de a ajuta partidul aflat la strâmtoare. Cele reale: a crezut ca în mod firesc trebuie sa detina functia de presedinte. Doar el este creatorul acestui partid. Din pacate a cazut. Nu a conceput nici o clipa ca cei pe care i-a educat se vor întoarce împotriva sa. PSD fara Iliescu parea de neconceput chiar în ziua Congresului. Iliescu fara PSD nu este înca imaginabil. Cel putin o serie de membri de partid si cei mai multi simpatizanti nu se pot împaca cu ideea.
       De ce a ajuns aici acest pre- sedinte „sarac, dar cinstit?”. Din naivitate. Din prea mare încredere (in el si în asociatii sai)? Adrian Nastase omul pe care Iliescu l-a protejat si-a parasit mentorul. Abil în jocurile de culise a dat peste cap „monstruasa coalitie” constituita sa il indeparteze de la carma PSD. A dejucat jocurile adversarilor sai necandidi nd la functia suprama. Astfel, Iliescu a ramas singur.
       Iliescu „ceea ce spune aia si fumeaza” spre deosebire de Adrian Nastase. Nu este un fariseu. Educatia sa de stânga a fost un crez la care nu a renuntat. A fost si ramâne idealist. Din pacate a tolerat coruptia, minciuna, sara- cirea populatiei si asta nu îl scuza.
       „Ce au în comun acesti lideri cu valorile si principiile socialdemocrat iei?” a întrebat Iliescu referindu-se la cei care l-au tra- dat. Vina îi apartine însa lui. Baronii locali au aparut si s-au dezvoltat cu obladuirea sa: partidul avea nevoie de bani în lupta sa politica.
       Divizarea PSD pare iminenta. Daca vrea sa îsi pastreze aura de individ onest Iliescu nu are decat o sansa: sa paraseasca PSD si sa formeze un alt partid. Chiar daca noul sau partid nu va intra în Parlament, o ruptura de vechea garda ar putea sa spele o parte din pacatele fostului presedinte. Demascarea publica a abuzurilor comise de fostii sai colaboratori l-ar putea mentine în pereferint ele electoratului.
       Presupunând ca ruptura se va produce problema cu care se vor confrunta cei ramasi este aceea a electoratului: cum se va împarti acesta? Oamenii au obosit sa aleaga aceleasi grupuri oligarhice. Avem aproape aceiasi lideri de 15 ani. Cei din esaloanele doi au luat locul primului esalon. PSD a urmat traiectoria PCR: la fel cum în FSN-ul anilor '90 cei care de- tineau puterea erau un esalon doi al PCR, astazi în fruntea PSD se afla cei din esalonul doi al FSN.
       „De ce s-ar identifica simpli membri ai partidului cu lideri care, în ultima instanta,îii dispretuiesc, îi privesc de la înaltimea averilor strânse pe cai obscure, într-o tara în care saracia a devenit endemica Nu cumva unii lideri, cu mentalitati si comportamente aristocratice, au fost cei care au îndepartat electoratul de PSD?
       Din pacate pentru Ion Iliescu aceste acuze apar prea târziu. Domnia sa ar fi trebuit sa îsi puna aceste întrebari cu mult timp în urma. Atunci când a tolerat abuzurile comise de colegii sai de partid. Aristocratia, pe care o condamna acum este rezultatul actiunilor (sau inactiunilor) sale de la începutul anilor '90 si pâna la Congresul de acum 2 saptamâni.
      
       Moda populismului
       Daca românii ar vota în baza unor doctrine, votul lor ar fi pierdut. Din „fericire” pentru ei, voteaza lideri cosmetizati, pusi în fruntea unei liste umplute cu donatori ai partidului, care numai pe principiile unei competitii reale nu sunt create.
       În acest moment în Parlamentul European putem numara 267 populari (crestin-democrati) dintr-un total de 729 membri. Socialistii sunt si ei 201. De aici dilema PD de a adera la miscarea populara. Cifrele sunt destul de apropiate.
       Germania este tara cu cei mai multi reprezentanti populari în Parlamentul European (43 de locuri) urmata de Italia si Spania cu câte 24 de reprezentanti. Acest fapt nu este întâmplator. Traditia crestin-democrata a Germaniei aduce în legislativul UE valori precum: crestinismul social - aplicarea celor zece porunci în viata sociala, respectarea traditiei, principiul subsidiaritatii, solidaritatea umana, credinta în Dumnezeu. Nu întâmplator unificarea Germaniei a fost facuta de un Crestin Democrat - Helmuth Khol. Nu întâmplator Germania care a mostenit în fosta RDG o situatie dezastruoasa si-a revenit destul de repede si în acest moment este principalul sustinator al monedei europene. Politica dusa de crestin-democratii germani în anii '90 a aplicat doctrina în viata sociala. socul economic si social a fost atenuat prin politici sociale care au scutit Germania de marasmul prin care au trecut celelate tari est-europene.
       Daca analizam activitatea pretendentilor la familia crestindemocrata din România, fie si doar prin prisma unui singur criteriu, observam ca nici unul partidele care cocheteaza cu aceasta idee nu face dovada apartenetei sale la familia populara. Atât în cadrul propriului partid cât si în raporturile cu cetatenii. PC si PPRM sunt partide centriste si centralizate. Solidaritatea umana ramâne un mare semn de întrebare doar daca avem în vedere lipsa de preocupare a politicienilor în cazul dezastrelor produse în aceasta primavara. Daca analizam PPRM în ceea ce priveste promovarea valorilor crestine, numai de asta nu poate fi vorba. Fosti securis ti si activisti ai PCR, atei, sunt în conducerea acestui partid.
       Deocamdata în România singurul partid care se bucura de recunos terea crestin-democratilor europeni si internationali este PPCD, fost PNTCD. Acesta are însa o mica problema: nu este în Parlament. Iar, în vederea adera rii, popularii europeni intentioneaza sa coopteze un partid parlamentar care sa le fie partener. De aici zorul PUR si PRM de a se transforma în partide populare. Cum interesul europenilor pentru PPCD nu a scazut, o sansa pentru o recunoasterea PUR (Partidul Conservator) ca partid european ar fi unificarea PPCD si PC. Nici nu e un lucru prea greu având în vedere faptul ca o serie de membri ai fostului PNtCD s-au înscris în acest partid înainte de alegerile parlamentare de anul trecut. Cum varianta unificarii PPRM cu PPCD este exclusa, singura sansa pentru popularii europeni ca acestia sa aibe parteneri în Parlamentul României ramâne fuziunea PPCD^PC (PUR). Fuziune care este benefica pentru ambele partide: PPCD va avea proprii reprezentanti în Parlament iar PC va obtine rapid o legitimitate sporita pe scena politica româneasca dar si pe plan international.